Aminteste-ti de cine esti cu adevarat

Cu cât distanţa dintre cine crezi că ești şi cine eşti cu adevărat creşte, cu atât conflictul interior devine mai intens. E ca şi cum, cu bună– ştiinţă, alegi să te separi în două părţi (una exterioară în care tu deţii controlul şi laşi să se vadă doar ce vrei tu) şi una interioară (în care deţii controlul numai după ce îţi accepţi şi întunericul).

Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut, chiar şi cele mai frumoase locuri din lumea asta, nimic nu se compară cu ce am găsit în mine. Oricât de mult m-am aventurat în afara mea, răspunsurile mi le-am găsit în lumea mea interioară. Şi cât de simplu era, de fapt, totul! Dar cum să fi ştiut asta fără să am înainte un termen de comparaţie, nu-i aşa? Cum să ştii care este binele dacă nu cunoşti şi forma răului, cum să ştii ce este benefic pentru tine sau cât poţi duce dacă nu ajungi să îţi cunoşti limitele?

Dezvoltarea personală, fericirea ta deplină încep în momentul în care, asumat şi deplin, te iei de mână şi porneşti în căutarea inimii tale. Cea care se află în tine, şi nu cea pe care ai oferit-o de mult prea multe ori să bată în pieptul omului care credeai că-i alesul. Cel care sperai s-o poarte mândru.

Am testat multe metode, am aplicat multe tehnici, dar cea care mi-a adus împăcarea cu mine şi liniştea în suflet a fost călătoria către mine însămi. Cu tot ce a însemnat ea. Călătoria către autenticitate.

Lumea ta exterioară se schimbă odată cu lumea ta interioară! Puterea este, de fapt, în ceea ce se întâmplă în tine. Acolo este sursa fericirii sau a nefericirii tale. Iar în tine doar tu poţi pătrunde să îţi creezi semnificaţii, să pui iubire, să faci ordine, să păstrezi ce-i folositor şi să arunci ce nu-ţi mai trebuie. Nimeni nu poate pătrunde în lumea ta interioară să strice acolo echilibrul perfect care eşti decâ dacă îi permiţi tu acest lucru.

Şi noi, femeile, am permis de multe ori. Multe! Poate chiar prea multe.

Am oferit încredere atunci când poate trebuia să fim rezervate.

Am rămas distante atunci când poate inima ne îndemna să mergem mai aproape.

Am iubit pe altcineva mai mult decât ne-am iubit pe noi. Pentru că am crezut că se cheamă egoism dacă ne oferim şi nouă iubire.

Am oferit atunci când poate trebuia să cerem. Şi am cerut atunci când poate era rândul nostru să oferim.

Am plecat atunci când simţeam că acolo este locul nostru. Şi am rămas în multe dăţi în locuri reci, deşi inima ne implora să fugim departe.

Am ţinut ochii deschişi atunci când ei voiau doar să nu mai vadă lumea din afară şi să se refugieze în măreţia dinăuntru. Şi i-am închis de multe ori atunci când nu eram pregătite să ne luăm în seamă şi să ne înţelegem cu adevărat.

I-am înţeles pe alţii şi ne-a fost imposibil să ne înţelegem pe noi.

I-am cunoscut pe alţii, dar despre noi n-am ştiut mai nimic.

Am iertat păcate grele altora, dar pe noi ne-am pedepsit aspru chiar şi pentru cele mai banale greşeli.

Am pus în frunte oameni pe care îi credeam dragi şi ne-am lăsat pe noi mai prejos doar ca să le dăm lor puterea. Ei însă au uitat sau poate nici n-au ştiut sacrificiul nostru.

Am curăţat şi am vindecat rănile altora, iar pe ale noastre le-am adâncit.

Am şters lacrimi străine şi pe ale noastre le-am vărsat în suflet până ne-am înecat în ele. Pentru că nouă nu ni le-a şters nimeni.

Am dat viaţă şi am vindecat. Chiar dacă noi, de multe ori, am rămas goale şi chiar am murit în interior.

Am zâmbit atunci când sufletul ne era ţăndări şi am plâns în tăcere de multe ori.

Noi, femeile 

Noi, femeile, le-am trăit pe toate câte au fost inventate şi încă ceva în plus.

Noi, femeile, am simţit toate durerile ca să ne putem bucura apoi de toate darurile vieţii.

Noi, femeile, suntem ciclice asemenea naturii. Ne cad frunzele uscate şi rămânem dezgolite. Simţim frigul, ploaia, zăpada. Ne curg lacrimile de durerile pe care le îndurăm, dar curgem şi noi în acelaşi ritm cu ele. Apoi înmugurim şi o luăm de la capăt mai pregătite şi mai înţelepte ca oricând.

Oferim roadele noastre întregii lumi prin bunătate, iubire, căldură, deschidere, ascultare, răbdare, frumuseţe, sensibilitate, feminitate, creativitate.

Noi, femeile, avem puterea de a crea o lume nouă, curată, vindecată. Dar pentru asta este nevoie să începem mai întâi cu noi însene. Să pornim în călătoria în care ne transformăm fetiţa interioară în femeia adult.

Şi nu-i minune mai mare ca darul pe care poţi să ţi-l faci singură – să-ţi oferi această experienţă a devenirii tale!

Atunci când laşi armele jos împotriva propriei tale persoane, refuzi să-ţi mai fii inamic.

Până la urmă, dacă tu te războieşti singură şi nu îţi eşti cel mai fidel aliat, ce aşteptări să mai ai de la ceilalţi? Dacă tu, prin exemplul personal, le arăţi că se poate şi le permiţi acţiunile care îţi fac rău, atunci când un conflict se instalează în tine şi simţi că începe să prindă putere, bate în retragere şi nu mai urma tiparul pe care obişnuiai să-l aplici.

Ce poţi face concret?

1. Fă pace cu tine. Creează o stare de armonie interioară exact cu starea emoţională prezentă. Pentru că, da, putem recrea un echilibru şi atunci când avem o stare emoţională proastă, negativă. Cu atât mai mult în aceste momente este necesar să facem pace. Atunci când este bine şi frumos, oricum este bine. Acum, în momente de dezechilibru, este cu adevărat nevoie de intervenţia ta. Şi poţi să o faci! Chiar poţi!
2. Relaxează-te şi bucură-te de moment exact aşa cum este el. Nu mai pune etichete, nu îl mai încadra în nicio categorie de bun sau rău, de corect sau greşit, vinovat sau nevinovat, ci permite acelui moment să existe, pur şi simplu, exact aşa cum este el. Şi există şi tu odată cu el. Relaxează-te şi detaşează-te. Respiră! Este doar un moment, au mai fost şi altele şi au trecut. Ce rămâne insa din acest moment care sa te ajute pe mai departe?
3. Descoperă soluțiile ascunse. Aminteşte-ţi că şi corăbiile acostează în porturi pe ape limpezi. Aşteaptă să se liniştească
   furtuna şi revino cu o nouă perspectivă asupra situaţiei. De cele mai multe ori, să ştii că, deşi problema în esenţă rămâne aceeaşi, perspectivele diferite de a o privi sunt cele care fac diferenţa. Educă-te în acest sens ca în orice situaţie trăieşti să găseşti cel puţin 3-5 perspective diferite de abordare. Compară, observă şi alege-o pe cea mai potrivită. Fără să te încăpăţânezi să te opreşti la prima care, de multe ori, este şi cea care conţine o reacţie, şi nu o soluţie concretă.

Draga mea, nu-ţi limita opţiunile şi fă ceea ce îţi place! Dezvoltă-ţi continuu puncte forte şi recunoaşte-ţi meritele atunci când ele există.

Laudă-te şi ia-te în braţe singură!

Fii mândră de tine şi de tot ce reuşeşti tu să creezi cu mâinile şi cu inima ta.

INTOARCE-TE LA TINE!