Tatăl este cel care porneşte viaţa. Ca să devină mai apoi cel care o apără.
Toţi taţii ar trebui să fie eroii fiicelor lor. Cu toate acestea, cei care nu reuşesc să o facă probabil nu au avut nici ei la rândul lor un tată care să le fie erou.
Tata reprezintă sursa puterii şi a succesului în viaţă, el influenţează relaţia cu autoritatea, cu instituţiile, relaţia cu banii, statutul, limitele personale, capacitatea de a gestiona situaţiile vieţii, de a păstra şi a înmulţi banii, direcţia în viaţă, structura, organizarea, disciplina, consecvenţa. În viaţa sentimentală, relaţia cu tata îşi pune amprenta în felul următor: în cuplu exprimăm ceea ce admirăm/respingeam la tata.
Tatăl este primul bărbat din viața unei femei.
Prin felul în care te-a privit, te-a susținut sau nu, prin atenția și protecția pe care le-a oferit, ai învățat inconștient:
-
cât de valoroasă ești,
-
dacă meriți să fii iubită,
-
ce fel de iubire poți primi de la un bărbat.
În funcţie de calitatea relaţiei pe care ai avut-o cu tata, putem observa două situaţii:
- Prima, în care relaţia cu tata este bună, fetiţa îl acceptă în inima ei cu tot ce înseamnă el pentru ea şi asta va face pe termen lung ca micuţa devenită femeie adult să se simtă bine cu echilibrul dintre energia feminină şi energia masculină. Fără efort, ca o stare naturală.
- În a doua situaţie, în care relaţia cu tata nu este bună (fetiţa îşi judecă tatăl, îl critică, îl respinge). Asta înseamnă că ea va respinge şi toate „darurile” care vin de la el către ea) – fetiţa devenită o femeie adult nu va reuşi să trăiască echilibrul dintre energia feminină (familie, iubire, relaţie) şi energia masculină (carieră, succes, bani, realizări).
Dacă relaţia cu mama este lecţia despre A FI, relaţia cu tata devine lecţia despre A FACE, A AVEA, A DEVENI.
Iar relaţia dintre mamă şi tată devine lecţia despre echilibrul dintre energia feminină şi energia masculină, dintre A FI şi A FACE.
Acel echilibru care determină pacea şi împlinirea sufletească pe care le căută orice femeie ajunsă la vârsta maturităţii.
Când fata este prea ataşată de mama şi îl respinge pe tata, ea este prea mult în starea de A FI, ceea ce face ca rezultatele profesionale să nu fie cele pe care şi le doreşte. Deşi pe plan personal pare că excelează în a-şi construi o familie şi a avea grijă de căminul ei, pe plan profesional femeia ajunge să resimtă o neîmplinire „ca şi când şi-a ratat viaţa”.
Atunci când fetiţa este ataşată mai mult de tata (îl admiră mai mult şi vrea să fie ca el), respingând-o în acest fel pe mama, va deveni o femeie care îşi res-pinge dimensiunea feminină şi îmbrăţişează mai mult latura masculină, de a avea, de a reuşi, de a face. Învaţă astfel că este necesar să îşi demonstreze feminitatea şi îşi creează dependenţa de a face ceva în permanenţă care să îi alimenteze şi întreţină valoarea ca femeie.
Dacă din relaţia cu mama învăţăm despre iubire şi iubire de sine, prin relaţia cu tata învăţăm despre încrederea în sine şi în ceilalţi.
Opreşte-te puţin şi meditează asupra următoarelor întrebări:
- Experienţa ta cu partenerul oglindeşte felul în care te simţeai cu părinţii tăi atunci când erai copilă?
- Ceea ce este neterminat în relaţia cu tatăl tău s-ar putea exprima în relaţia de cuplu. Ce asemănări observi?
Nemulţumirile faţă de părinţi, rămase nerezolvate, se pot proiecta în relaţia de cuplu ca să te simţi „ca în mediul tău”, ca atunci când erai acasă. Ce observi în legătură cu asta?
Relaţia pe care o ai cu tatăl tău te învaţă despre onoare, respect, putere, stabilitate, autoritate. Atunci când îl onorezi pe tata şi îl respecţi, onorezi de fapt bărbatul şi energia masculină din viaţa ta. Aşa că relaţia cu tatăl tău se va oglindi în toate relaţiile cu partea masculină.
Ce fel de relaţie ai avut cu tata?
Cum este relaţia ta cu „masculinul”?
Dar cu puterea, autoritatea şi succesul?
Felul în care un tată își privește fiica, îi oferă atenție și îi confirmă valoarea, îi modelează profund feminitatea.
-
Dacă ai primit admirație și protecție, la maturitate ești mai încrezătoare și îți permiți să fii iubită.
-
Dacă ai simțit absență, critică sau respingere, e posibil să cauți inconștient aceleași tipare în partenerii tăi.
Nu e despre vină, ci despre recunoaștere. Atunci când îți privești povestea cu tatăl tău cu sinceritate, începi să înțelegi și povestea pe care o trăiești astăzi în cuplu.
Acum este rândul tău să arunci o privire şi asupra lecţiilor învăţate de la tata şi prin tata. Si nu mă refer aici doar la lecțiile „pozitive”. Oricum a fost relația cu tata, tot ai învățat ceva. Doar dă-ți voie sa vezi asta.
Conectează-te cu inima şi răspunde intuitiv. Lăsă deoparte poveştile din minte despre tata şi dă-ţi voie să îl vezi dintr-o perspectivă nouă, cea a lecţiilor.
- Ce ai învăţat despre succes şi putere de la tata?
- Ce ai învăţat despre relaţia de cuplu de la el?
- Ce ai învăţat despre a avea/a face/a reuşi de la tata?
- Ce ai învăţat despre căsătorie de la tata?
- Ce admiri/admirai la el?
- Care este/era superputerea lui?
- Ce ai învăţat despre tine de la tata?
Acum când privești la raspurile din fata ta, îți poți da seama ca de fapt mare parte din viața ta a fost construită prin „lentilele părinților tai”?
Dar daca ar fi sa dai la o parte toate proiecțiile lor (doar din curiozitate) ce fel ți-ai rescrie povestea de viața in funcție de tine si de cine ești tu cu adevărat?
Opreşte-te puţin!
Ia-ţi ceva de notat şi haide să rescriem împreună această poveste, vrei?
Eşti pregătită să faci loc în viaţă şi pentru tine?
Crezi că a venit vremea în care să conteze şi ce vrei tu?
Simţi că eşti în stare să îţi asumi responsabilitatea pentru tot ce vei construi începând de astăzi?
E timpul să stai faţă în faţă cu adevărul tău şi cu povestea ta de viaţă, exact aşa cum a fost ea.
Ştii deja că multe dintre întâmplările prin care ai trecut când erai copil nu s-au petrecut din vina ta! Şi poate că nu s-au petrecut nici din vina părinţilor sau a adulţilor care ţi-au făcut rău. Şi ei au fost la rândul lor nişte copii care au avut părinţi. La fel ca tine, şi-au dorit doar să fie iubiţi şi acceptaţi aşa cum sunt. Şi, pentru că nu au primit asta, nici ei nu au ştiut cum să facă mai departe cu propriii lor copii.
Ce vreau să îţi spun este că prin exerciţiul pe care îl vei parcurge în cele ce urmează vei avea şansa ca, începând cu tine, lucrurile să îşi modifice forma şi sensul. Să reuşeşti să te aşezi în braţe cu propria ta poveste, aşa cum a fost ea, cu bune şi cu rele şi să o ţii în braţe ca o mamă bună. Să o priveşti cu blândeţe, cu răbdare şi cu multă iubire. Practic, doar să o laşi să fie aşa cum este fără să mai vrei ca ea să fi fost diferită.
În momentul în care vei reuşi să îţi priveşti povestea de viaţă aşa cum a fost ea, fără să mai simţi nevoia să modifici experienţele şi oamenii care au creat-o, eşti liberă de fapt de această poveste şi nu o mai cari în spate. Doar îi creezi un loc în care ea să existe, aşa cum s-a petrecut. Pur şi simplu.
Rescrie povestea in 3 pași:
- Scrie liber (din suflet) tot ce îţi aminteşti din fiecare etapă a vieţii tale până la vârsta din prezent după modelul de mai jos (cicluri de 7 ani): perioada 0-7 ani ● perioada 7-14 ani ● perioada 14-21 ani (pana la vârstă din prezent). Pe măsură ce vei face călătoria înapoi în timp, poţi adăuga fotografii din fiecare perioadă a vieţii tale. Poţi întreba familia, rudele sau cunoştinţele dacă nu ai amintiri din fiecare etapă:
- Devino observatorul propriei tale poveşti: când privesti detașat (din afara) către povestea vieții tale poți avea mai multă claritate sa identifici tipare si convingeri limitative care te împiedică sa îți trăiești viața in prezent. Identifică în povestea ta pe fiecare ciclu de vârstă: frici, blocaje, temeri, tipare limitative, convingeri limitative, obiceiuri limitative figurile de stil folosite: metaforele, comparaţiile, personificările, cuvintele repetitive, personajele pozitive şi cele negative şi ce roluri au elece rol ai tu şi ce tip de personaj eşti în propria ta poveste, ce senzaţii ai în corp la diferite evenimente, cu ce simbol sau obiect ai asocia povestea ta de viaţă?3. A treia parte: Culege informaţii noi
- Ce ai aflat nou despre tine?
- Ce ai descoperit?
- În ce măsură observi o legătură între povestea ta din trecut şi felul în care îţi influenţează viaţa?
- Cum ai descrie ce ai simţit în timp ce ai scris povestea vieţii tale? Cum a fost pentru tine să faci asta?
- Această stare pe care ai trăit-o în corp îţi este cunoscută?
- În ce momente ai observat că se activează? Ce factori o declanşează? Ce o calmează?
Felul în care ai învățat să fii iubită de la tata nu trebuie să îți definească întreaga viață.
Ca femeie matură, ai puterea să creezi un nou model de iubire – unul bazat pe respect, frumusețe și feminitatea ta autentică.
Dacă vrei să explorezi mai profund impactul pe care îl au părinții in viața ta de femeia adult și să înveți cum să îți vindeci relația cu tatăl pentru a aduce mai multă iubire în cuplul tău, găsești exerciții și instrumente de lucru in cea mai noua carte a mea publicată la Editura Bookzone in luna Iunie, „Femeia care nu mai așteaptă” (un Ghid emoțional pentru regăsirea autenticității și împlinire în relația de cuplu). O poți comanda de AICI
Iar daca vrei suportul meu si îți dorești sa lucrăm împreună exact cu aceste teme – pentru ca tu să te poți simți văzută, iubită și apreciată în relația ta de cuplu, te anunț ca in luna Octombrie începe o noua ediție a programului acreditat Academia de Feminitate Autentică – ediția 5, care îți oferă două daruri:
✨ primul este vindecarea ta personală, reconectarea cu feminitatea autentică și cu încrederea ta interioară,
✨ al doilea este o cale profesională prin care poți deveni coach acreditat, să îți creezi propria comunitate și să inspiri alte femei în această transformare.
Dacă simți că inima ta spune da, găsești detalii de înscriere AICI
INTOARCE-TE LA TINE!