Buna, draga mea draga!
Bine ne regasim la un nou material in care vom continua seria celor 4 C din relatia de cuplu. In articolul anterior am prezentat primul C- COMUNICAREA. Acum a venit vremea sa ii aducem in scena si pe ceilalti 3 C.
Conexiunea este, pentru mine, cea care m-a atras la partenerul meu şi m-a făcut să şi rămân. Pentru totdeauna. Ea este cea care mi-a permis să mă conectez la el, să mă deschid în totalitate şi doar din priviri şi la nivel de intuiţie să simt ce simte şi el. Este acea legătură care nu îşi are loc în toate definiţiile raţionale, însă se regăseşte perfect în toate emoţiile frumoase care există în două inimi care bat la fel. Este acea punte de legătură pe care o simţi între tine şi el, chiar dacă fizic vă despart oameni, ani sau mii de kilometri. Este cea care rămâne mai presus de orice trăire, orice conflict, orice vorbă ţipată sau uşă trântită. Este canalul prin care curge iubirea dintre doi oameni şi în care se găsesc răspunsurile toate. Acolo, în conexiune, amândoi îşi iau originea şi ori de câte ori mai rătăcesc prin viaţă, se reîntorc mereu în acelaşi loc care îi uneşte într-o poveste ce nu se termină niciodată. Aşa-i de personală această conexiune, încât crede-mă că dacă o întâlneşti, nu ai cum să nu-i simţi prezenţa. Şi pentru că fiecare conexiune este unică în felul ei, cel mai bine este să îţi scrii tu propria definiţie. Şi ce minunat ar fi ca ea să fie una cu definiţia lui!
Contribuţia este ce aduci tu în relaţia de cuplu. Cu ce vii tu concret în relaţia voastră (şi aici includem gândurile, stările, manifestările, comportamentul, acţiunile, discuţiile, dar şi partea fizică şi materială a lucrurilor). O relaţie presupune să îţi fie mai bine atunci când faci parte din ea decât atunci când eşti singură. Însă nu este uşor ca, în orice moment, să reuşeşti să aduci doar bun şi frumos şi să laşi la uşa relaţiei voastre tot gunoiul pe care uneori îl porţi cu tine. Şi, de partea cealaltă, nici lui nu îi este uşor. Fiecare le are pe ale lui şi nu suntem perfecţi. De fapt suntem, insa nu credem asta despre noi 🙂
Şi chiar dacă ştim asta şi pretindem că nu ne dorim perfecţiune, la nivel de comportament şi de acţiuni, încercăm să ne punem amprenta şi să modelăm relaţia şi partenerul după chipul şi asemănarea noastră. Noi, femeile, ne dorim să îl schimbăm pe el, iar el, bărbatul, îşi doreşte ca ea, femeia, să nu se schimbe niciodată. Şi aşa intră în scenă schimbarea proiectată asupra celuilalt, şi nu asupra propriei persoane.
Mai sunt şi dăţi în care aduci în relaţie lucruri pe care tu le crezi folositoare, însă celuilalt îi fac rău. Apare frustrarea, iar tensiunile cresc. Rezultatul? Şi mai mult gunoi depozitat între voi. De aceea este esenţial să îţi comunici nevoile, aşteptările, dorinţele. Cât mai clar posibil. Să-ţi spun sincer, mie nu mi-a fost foarte uşor să fac asta. Mi se părea că el ar trebui să mă cunoască, să ştie ce îmi place, să ghicească chiar tot ce îmi trece prin minte în fiecare moment. Dar cum ar fi fost posibil să mă cunoască dacă eu nu îi prezentam „manualul meu de utilizare”? În câte momente nu am aşteptat ca el să îşi dea seama doar din acţiunile mele! Dacă îmi cumpăr rochii, înseamnă că el o să îşi dea seama că mie îmi plac rochiile şi o să mă surprindă cu rochii exact pe gustul meu! Ce înţelegea el, de fapt? Că îmi cumpăr rochii. Atât. Nu am exprimat vreodată că mi-aş dori să primesc rochii. Ştiu că mi le-ar fi dăruit pe toate. Am preferat să mă frustrez că el nu observă ce este important pentru mine şi să amplific momentele până le-am transformat în adevărate drame. La fel cum mi-a fost greu să mă obişnuiesc să cer şi să şi primesc. Asta pentru că nu ştiam cum să o fac şi, pentru mine, a-i spune bărbatului meu ce vreau înseamnă a-i cere. Să îi cer înseamnă că nu sunt independentă şi o să creadă că sunt dependentă! Filme, filme, scenarii şi drame în mintea mea plină cu tunete şi fulgere. În afară, realitatea avea însă cer senin.
Am învăţat să comunic ce îmi doresc sub formă de dorinţă. Am ştiut să fac asta numai după ce am aflat că bărbatul funcţionează pe modul dorinţă. Atunci când bărbatul îşi iubeşte femeia, el vrea să o facă cea mai fericită şi se simte util şi masculin atunci când îndeplineşte o dorinţă sau când îţi face o favoare. Aşa că am învăţat să cer astfel: „Mi-ar plăcea tare mult să…”, „Îmi doresc să facem x”, „Ce zici de locul y? Mi se pare drăguţ.”
Ce am observat? Mesajele mele ajungeau la el şi era fericit să contribuie la îndeplinirea lor.
Cum procedam înainte? Mai întâi, afişam o faţă supărată. Trebuia să fiu întrebată de câteva ori succesiv: „Ce ai?
Şi răspunsul să fie „Nimic!” Faţa o păstram tristă şi dacă mai primeam de câteva ori întrebarea care acum îşi lua forma: „Tu ai ceva! Ce s-a întâmplat?”, prindeam momentul, scoteam la suprafaţă furia acumulată din cauza neîndeplinirii dorinţelor mele necomunicate şi răspundeam: „Tu niciodată nu faci…”, „Eu de fiecare dată…”, „Tu mereu…”
Rezultatul? Ceea ce mi-ar fi plăcut comunicam sub formă de reproş şi nicidecum sub formă de dorinţă. Iar în acest caz trebuie să ştii că bărbatul nu mai aude mesajul, ci reţine doar tonul şi expresivitatea feţei – care ce crezi că arată? Nemulţumire! Cum se simte un bărbat atunci când partenera sa nu este mulţumită de el? Neimportant, fără validare, fără masculinitate. Ce crezi că face bărbatul în aşa situaţie? Se retrage să analizeze ce anume a făcut el greşit. Când, de fapt, el chiar nu a făcut nimic.
Deşi ai impresia că tu comunici acelaşi mesaj, dacă el este exprimat în termeni de dorinţă, va fi auzit de partenerul tău şi crede-mă că se va îndeplini. Dacă, însă, foloseşti reproşul, el nu va auzi nimic din ce ai încercat să îi spui. Ba, mai mult, îl vei face să se simtă neputincios, greşit, inferior, slab. Vrei asta pentru partenerul tău? De ce să nu alegi calea simplă prin care îi spui pe un ton calm, blând tot ceea ce îţi doreşti şi îţi place? Apoi nu pune presiune pe el să îndeplinească totul pe loc. Ai încredere că le va face în stilul lui la momentul potrivit. Aşteaptă şi relaxează-te!
Contopirea este starea în care te abandonezi cu încredere în braţele celuilalt după ce ştii şi simţi că el este partenerul către care merită să te deschizi cu tot ce eşti. Nu există un timp standard în care o relaţie ajunge în această etapă, nu o poţi programa şi nici calcula. Contopirea este sau nu este. Se manifestă ca o stare supremă de conectare între doi oameni care, deşi sunt diferiţi iniţial, după un timp, devin la fel. Îşi pun la un loc tot ce au mai bun din dorinţa de a-i oferi celuilalt totul lui, deoarece simt că primesc înapoi un alt tot. În contopire, nu rămâne niciun gol, ci se formează un întreg perfect din doi întregi imperfecţi. Trăirile se măsoară în iubire, respect, admiraţie, răbdare, căldură, blândeţe, dorinţă, siguranţă şi, în acelaşi timp, mister. Contopirea este de fiecare dată diferită, într-o continuă stare de metamorfoză. De ea nu ai cum să te simţi niciodată sătul sau plictisit, pentru că îţi creează acea depedenţă liberă din care poţi să ieşi oricând, dar îţi face mai bine să rămâi.
Comunicarea, conexiunea, contribuţia şi contopirea încap toate într-o relaţie.
Nu te gândi să le separi, ci alege să le incluzi în viaţa ta.
Nu o să regreţi! Cu omul cu care ai ales să-ţi împarţi întreaga viaţă o să merite trăite toate şi încă ceva în plus. Ceva ce doar voi doi veţi crea prin magia momentului de contopire.
Te imbratisez si sper sa te ajute aceste informatii. Le poti darui la randul tau, daca simti ca pot aduce valoare in viata prietenelor tale.
Impreuna contruim o lume mai buna si mai frumoasa, cu oameni fericiti si impliniti!