Orice durere aduce cu ea un mesaj despre tine. Dacă îl asculţi şi îl înţelegi, îţi poţi transforma durerea în binecuvântare. Durerea este cel mai bun profesor şi are putere asupra ta să te înveţe lucruri pe care le-ai ţinut bine ascunse departe de ochii lumii şi de propriii tăi ochi. Dacă durerea ţi-ar putea vorbi clar în limba pe care tu o cunoşti, ea ţi-ar spune chiar aşa:
Dragă femeie,
Tu să nu te temi de mine. Eu nu-ţi fac rău, căci sunt de partea ta. Eu nu vin singură, ci aduc cu mine un mesaj pentru tine, despre tine. Dacă nu aş fi atât de intensă, încât să mă simţi în corpul tău şi să nu mă poţi suporta, nu ţi-ai face niciodată timp să înveţi sau să schimbi la tine lucruri, comportamente, emoţii, tipare, gânduri. Eu apar ca un simplu mesager.
Nu duce o luptă cu mine. Eu nu duc o luptă cu tine. Lasă armele jos atunci când mă simţi în tine şi nu mai fugi de mine. Oboseşti şi să ştii că eu tot acolo sunt. Rămân. Te însoţesc şi nu plec până când mesajul nu ajunge la tine. Uneori, poate că ai observat că mă întorc periodic. O fac pentru că, acolo, încă mai sunt lucruri de învăţat despre tine, soluţii de încercat, obstacole de depăşit.
Atunci când reuşeşti, eu mă bucur sincer pentru tine. Tu nu fugi de mine. Fugi, de fapt, doar de tine însăţi şi cu cât distanţa dintre noi două este mai mare, cu atât neliniştea ta este mai mare. Nu te lupta cu mine, femeie! Că luptele nu-s pentru tine. Tu nu ai nevoie de arme. Ai cea mai puternică „armă” – iubirea. Şi mie mi-e dragă şi mă bucur atunci când îţi invadează inima.
Deşi tu crezi că eu şi iubirea suntem duşmani. Şi, de multe ori, tu vrei să mă dai pe mine la o parte şi să nu mai apar niciodată. Însă asta să ştii că nu-i posibil. Eu sunt tu. Şi tu nu te poţi da pe tine însăţi la o parte. Însă poţi trăi în armonie şi accepare cu mine, exact aşa cum sunt.
Te poţi opri în loc atunci când mă simţi şi poţi coborî în interiorul tău. Mă găseşti mereu acolo. Eu rămân. Rămâi şi tu. Apropie-te şi încearcă să mă priveşti în ochi. Ce îţi spun eu despre tine? Nu fugi la primul răspuns. Nu e întotdeauna cel adevărat pentru tine. Mai încearcă şi mintea să te păcălească şi să te scoată repede din jocul ăsta numit ascultare, ei nu-i place liniştea. Adoră zgomotul şi preferă dinamica. Aşa că tu nu te grăbi să pleci cu primul răspuns, mai stai acolo. Şi deschide-te şi către al doilea, şi către al treilea. Şi către toate câte îţi vin. Primeşte-le pe toate şi ţine cont doar de acelea la care inima îţi bate mai tare.
În încheiere, aş vrea să mai ştii despre mine că îmi sunt suficientă şi nu este nevoie să îmi aduci suferinţa pe cap. Mai mult mă încurcă, pentru că mesajul pe care îl am pentru tine se pierde în dramă şi tu de îndepărtezi de ceea ce era, de fapt, esenţial. Aşa că te-aş ruga tare mult ca, pe viitor, să nu mai aşezi şi suferinţa între noi două.
Dragă femeie, ai încredere în tine şi ascultă-mă şi pe mine atunci când apar în viaţa ta! Amândouă ne conţinem şi formăm un întreg. Nu sunt o parte distinctă a ta şi nu trebuie să scapi de mine. Acceptă-mă şi lasă-mă să fiu! Şi fii şi tu! Doar fii.
Prietena ta,
Durerea.
Orice durere îşi pierde din putere atunci când este înţeleasă, acceptată şi simţită. Cu cât încercăm să o îndepărtăm şi să luptăm împotriva ei, cu atât forţa durerii creşte şi mai mult. Şi poate că ai experimentat deja în viaţa ta situaţii în care durerea îşi făcea simţită prezenţa şi tu nu făceai altceva decât să o alimentezi.
Cum?
- Fie te-ai simţit vinovată că ai făcut ceva greşit, fie, din contră, că nu ai făcut ceva suficient de bine.
- Fie te-ai criticat şi ţi-ai adresat cuvinte pline de dispreţ: „nu eşti în stare de nimic”, „eşti proastă”, „nu eşti capabilă”, „cum ai putut să faci/zici/simţi asta?” şi lista continuă în funcţie de experienţa personală şi de context.
- Fie ai reacţionat şi ai devenit agresivă şi în exterior, iar în acest fel ai alimentat o situaţie sau un conflict nu doar la nivel interior (cu tine însăţi), dar şi la exterior (cu ceilalţi).
Atunci când durerea nu încearcă decât să te facă atentă asupra ta, opreşte-te puţin şi ia-ţi timp pentru tine. Închide ochii, respiră profund şi observă dacă în acest moment este prezentă în corpul tău vreo durere.
Dacă da, în ce zonă se află durerea ta?
Cum se simte în corp? Sub ce formă?
Ce intensitate are?
Ce crezi că încearcă să îţi spună?
Dacă nu este prezentă acum nicio durere, care este durerea care se repetă şi care îţi apare cel mai des? Şi care crezi tu că este sursa acestei dureri?
Poate că până acum ai fost prinsă în vieţile altora şi ai uitat să îţi arunci privirea şi către tine. Şi, mai ales, către durerile tale. Poate că ai aşteptat pe cineva să te salveze şi să vindece ceea ce singură nu ai crezut că eşti în stare. Însă vreau să-ţi spun că în orice durere se află şi leacul ei. Nicio durere nu vine fără rezolvare. Dar dacă aducem suferinţa şi drama la pachet cu ea, nu mai avem claritatea să observăm soluţiile. Ne scufundăm tot mai mult în văicăreli şi ne anesteziem durerile în leacuri imediate.
De astăzi, îţi propun să nu mai fugi de durerile tale. Să rămâi acolo şi să le asculţi. Şi ele au nevoie să fie înţelese şi ascultate. Mai mult decât îţi poţi imagina. Aşază-te imaginar lângă durerea ta şi ascult-o. Fără să o judeci, fără să o grăbeşti să plece. Stai lângă ea cât este suficient. Până când, încet-încet, durerea se dizolvă şi lasă în urmă o lecţie de viaţă.
Şi fă asta pentru fiecare femeie care ştii că are nevoie de ajutor şi pe care chiar în acest moment o doare ceva. Aşază-te lângă ea şi doar fii acolo. Uneori nu este nevoie decât de prezenţă.
Prietena ta,
Monica.