Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! Nu eşti tu vinovată. Eu sunt responsabilă, îmi accept şi îmi asum toate părţile din mine şi din viaţă. Doar că pe unele o să aleg să le las la tine. Se potrivesc mai bine în trecut decât în prezentul de care astăzi mi‑e foarte sete. Nu vreau să mai iau nimic cu mine, pentru că îmi voi alege cu grijă şi hainele şi oamenii şi trăirile. Nimic nu va mai fi la voia întâmplării. Am aflat ce merit şi acum ştiu şi ce să caut. Şi, mai ales, unde. Iar la tine nu mai găsesc ce‑mi este potrivit. Nu mă mai găsesc nici măcar pe mine. Pe tine te recunosc încă. Eşti neschimbată şi probabil că aşa îţi este ţie cel mai bine. Atunci când o să mi se facă dor de tine, deşi acesta e un cuvânt mare, o să mă uit către tine. Nu cu regret şi nici cu nostalgie. Vreau să o fac doar cu acceptare. Tu eşti eu şi eu sunt tu. M‑ai definit o bucată de vreme şi îţi meriţi locul şi toate onorurile. Dar nu mai ai exclusivitate încât să îmi acaperezi şi prezentul, şi viitorul. De ele mă ocup eu, stai liniştită!
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! În dialogul nostru, hai să ne rezumăm doar la trecut. Că de aici facem parte amândouă şi aici ne‑am şi cunoscut. Să lăsăm deoparte planurile mele de mâine. Nu‑s egoistă şi nici nu le ţin doar pentru mine. Dar hai să rămânem la ce cunoaştem amândouă cel mai bine– trecutul. Îţi sunt recunoscătoare pentru fiecare umbră de‑a mea cu care ai ţinut neapărat să fac cunoştinţă. Mă face să am încredere acum, când pornesc pe un drum nou, faptul că am termen de comparaţie şi îmi ştiu limitele. Chiar dacă nu ai fi fost tu, poate că nu ştiam cum îmi stă în gri şi cât de îmbătrânită poate ajunge o femeie, deşi nu are ani mulţi. M‑ai călit şi m‑ai pregătit pentru viaţă. Pentru viaţa adevărată. Ştiu că atunci când vei privi spre mine, cea care am devenit, şi tu vei fi mândră de mine şi vei zâmbi. Chiar dacă ţie mai mult îţi place să plângi şi adori drama, ţi‑am spus vreodată ce zâmbet frumos ai? Nu l‑am văzut prea des însă, şi când l‑am văzut, să ştii că a meritat aşteptarea.
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! Mă uit către colecţia de complexe pe care am lăsat‑o jos în colţul din stânga. Şi când mă gândesc că toată grămada aia mare de murdar a fost în mine, mă cuprinde spaima. Nu de ce a fost şi de ce am trăit, ci de groaza că ar fi putut să rămână în mine şi asta să fie toată viaţa mea. Ţi‑am zis într‑un acces de furie că‑s norocoasă, dar erai prea sigură pe tine să mă crezi pe cuvânt. Te înţeleg! Oricine în locul tău ar fi făcut la fel. Cine ar fi crezut o femeie desculţă, căzută la podea, cu ochii plini de lacrimi şi cu respiraţie greoaie că va reuşi? Zi‑mi sincer! Mi‑ai dat vreodată o şansă că o să fiu în stare să mă ridic? A fost măcar un singur moment în care să crezi cu adevărat în mine şi în ce pot eu deveni?De fapt, lasă. Ţine‑ţi răspunsul în trecutul tău. Azi nu mai contează pentru că toată‑s plină de mine şi cred suficient în puterea mea, încât să nu mai fie necesară validarea nimănui.
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! M‑ai construit din urât, dar am ieşit frumoasă şi cu capul sus. Nu ştiu dacă aşa ai vrut sau dacă aşa s‑a întâmplat. Mă gândesc totuşi că am fost mai puternică decât tine, deşi m‑ai învăţat că puterea este pentru bărbaţi, şi nu pentru femei. Nu te‑am contrazis atunci. Într‑un fel, aveai dreptate. Însă eu îmi eram pe atunci şi bărbat, şi femeie. Aşa că am păstrat şi puterea. M‑ai întors de multe ori cu faţa spre ziduri întunecate şi dacă mă ridicam pe vârfuri, aveai grijă să mai adaugi câteva rânduri de cărămizi ca să nu mai pot vedea lumea. Mi‑ai făcut un bine, ştii? Aşa am învăţat să îmi întorc privirea către sine, pentru că în exterior nu vedeam nimic. În mine, însă, am văzut totul. Cu fiecare rând de cărămizi pe care l‑ai pus peste zidul vieţii, m‑ai învăţat să mă caţăr şi să îmi găsesc echilibrul. Ştim amândouă că am căzut de multe ori. Erai acolo şi ai râs de mine atunci când m‑ai văzut trântită la pământ şi cu genunchii plini de sânge. Deşi mă durea tot corpul şi mâinile îmi erau slăbite, eu nu m‑am îndoit de mine şi am continuat să îmi fac un plan de evadare din temniţa trecutului. Uite‑mă azi aici în faţa ta. Călită şi pregătită pentru tot ce are viaţa de oferit.
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! Nu îţi mai ştiu numele, însă îmi amintesc în detaliu fiecare parte din corpul tău. Îţi recunosc mirosul pielii şi dâra de tristeţe pe care o laşi pe unde mergi. Eşti foarte frumoasă. Ai fost întotdeauna, dar ţi‑ai astupat‑o cu straturi de murdar primite de la alţii. Nu am înţeles niciodată de ce te‑ai lăsat definită de oameni care nu se ştiau nici măcar pe sine, dar afirmau că despre tine cunosc tot. La fel cum nu am înţeles cum de ai putut avea mai multă încredere în ceilalţi decât în tine. Ţie nu‑ţi pare rău de cât de mult te‑ai irosit în bătaia de joc a mediocrităţii celorlalţi? I‑ai pus stăpâni pe sufletul tău pe toţi care n‑aveau ce să caute acolo şi pe tine te‑ai făcut sclavă la picioarele lor. Ei erau buni, tu nu erai. Aşa credeai! Şi ştii de ce? Pentru că ai iubit atât de mult uneori oameni care nu erau atât de buni pe cât credeai. Şi ca să‑i faci pe ei să devină buni în ochii tăi, te‑ai făcut voit pe tine rea în sufletul tău. Te întreb acum! A meritat să faci sacrificii şi compromisuri? Că de la tine am învăţat despre ele. Şi cât de mult ai vrut să‑mi predai aceste lecţii! Deşi ţi‑am spus că‑s fată deşteaptă şi că mă prind din prima,tu ai continuat!
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! Apropie‑te de mine şi ridică‑ţi pivirea din pământ. Priveşte‑mă în ochi şi ţine capul sus. Ţi‑a fost destul sufletul căzut. Şi inima. Şi toată viaţa. Priveşte către mine ce femeie am devenit şi priveşte şi către tine ce femeie ai rămas. Pe tine te las eu azi în urmă, aici şi acum. Şi cu mine cea nouă pornesc la drum în cea mai frumoasă călătorie. Sunt pregătită. Tu m‑ai pregătit. Îmbrăţişează‑mă pentru ultima dată, dar, de data asta, fă‑o necondiţionat şi dezinteresat. Arată‑mi că ştii cum să faci asta, iar ultima noastră zi împreună hai să o facem memorabilă. Şi diferită de tot ce am trăit până acum. Am emoţii, dar e prima dată când mă simt vie şi îmi curge viaţa prin fiecare colţ de mine. Nu mai vreau să se oprească călătoria mea care azi începe şi nici pe tine nu te mai las să mă împiedici. Mi‑ar fi mai bine şi mai uşor să nu te opui şi să accepţi cu fruntea sus şi cu demnitate că a venit ziua în care ne luăm rămas bun. Păstrăm în suflet tot ce ne ajută pe mai departe, iar pe restul le punem în zona de deşeuri şi le dăm foc. Până când şi cenuşa arde şi se pierde în nimic. E multă viaţă de trăit de acum înainte. Şi ce chef am eu acum de trăit! Hai, viaţă, vino către mine, ridică‑mă şi învaţă‑mă cum să încep să trăiesc din nou!
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi! Nu o să‑mi fie dor de tine. Mi‑e mult prea dor să mă trăiesc pe mine, încât să mai rămână loc şi pentru tine. Rămâi cu bine în bucata mea de viaţă în care ţi‑am dat voie să fii! E suficient. Priveşte‑mă cum îmi întind aripile şi mă pregătesc să zbor. Vezi aripile astea albe?Le‑am antrenat în anii grei pentru ca atunci când va veni vremea în care să mă întorc la mine, ele să mă poată duce sus de tot, acolo unde este, de fapt, locul meu. Atinge‑le să simţi pe pielea ta cât sunt de reale. Cum ţi se par? Nu‑i aşa că sunt puternice şi rezistente, încât dacă viaţa va vrea să mă mai aducă vreodată în locuri adânci şi întunecate în care bălteşte suferinţa, eu să fiu pregătită să mă ridic? Iar şi iar şi iar. Acum ştiu cum. Acum am tot ce îmi trebuie în mine. Ne‑am cam întins cu vorba, dar am vrut să fiu sigură că nu uit nimic din tot ce mi‑am dorit să‑ţi scriu. Şi dacă am omis ceva, e pentru simplul fapt că acel ceva deja nu se mai află în mine şi nu se mai vrea scos la lumină. Pentru toate câte le‑am trăit, pentru toate câte le‑am simţit, îţi mulţumesc. În cele din urmă, a meritat. Viaţă, m‑am întors la mine atunci când am aflat cine sunt, am devenit un om frumos şi am învăţat să mă iubesc,iar acum sunt pregătită să mă ridic şi să trăiesc din nou.
Dragă femeie care am fost, îţi scriu eu cea de azi…ADIO!
PS: Daca te regasesti in articolele mele te invit sa faci cunostinta si cu cele 3 minuni care imi poarta semnatura:
https://bookzone.ro/produs/pachet-monica-mihai-3-carti
Prietena ta,
Monica.