Sunt păduri în care te simţi fără ieşire. Şi exact atunci când te aştepţi mai puţin, viaţa îţi scoate în cale un drum. Drumul cel mai potrivit. Drumul către tine. Atunci când priveşti către viaţă, de cele mai multe ori, ţi‑o imaginezi asemenea unui drum drept, lin, fără obstacole. Abia aştepţi să porneşti în călătoria descoperirii de sine şi să faci cunoştinţă cu tot ce ţi‑a pregătit viaţa să trăieşti. Ţi‑ai luat hainele cele mai frumoase, eşti pregătită şi ai un zâmbet larg de fericire. Ochii îţi sclipesc şi inima îţi bate mai tare. În tine răsună peste tot o voce care spune că viaţa este frumoasă! Uneori, vocea fredonează frânturi de cântece care îţi plac şi care îţi dau o stare de bine.
Pe drum dansezi, uneori mergi elegant, alteori te mai opreşti să te minunezi de tot ce te înconjoară. Te întâlneşti cu oameni dragi care îţi zâmbesc şi îţi fac multe complimente. Eşti apreciată şi iubită. Şi în tine creşte un sentiment de siguranţă şi de încredere în tine. Pare că nimic nu te mai poate opri. Până la primul obstacol. Când lumea nu mai este doar roz şi începe să se amestece şi cu gri. Când în jurul tău nu mai sunt doar oameni care îţi fac pe plac şi se învârt în jurul tău. Ba chiar nu mai este nimeni. Parcă toată lumea a plecat acasă, s‑a stins lumina şi e pustiu în jurul tău. Şi tu stai singură în faţa obstacolului şi nu îţi poţi continua drumul.
Încerci să cauţi ajutor, strigi disperată, dar nu te aude nimeni. Te aşezi, plângi, ţipi, îţi rupi hainele de pe tine, rimelul ţi‑e tot curs pe faţă, împingi obstacolul, dar el rămâne acolo neclintit. Însă în toată neputinţa momentului se naşte acceptarea.
Te apropii de obstacol, îl priveşti, îl atingi, îi simţi textura şi mirosul. Îl îmbrăţişezi şi îţi dai seama că este loc pentru amândoi. Şi pentru el, şi pentru tine. Acum, în toată acceptarea, ai sufletul liniştit şi eşti relaxată.
Mintea ţi‑e limpede şi privirea senină. Parcă după obstacol viaţa continuăşi nu s‑a oprit totul. Însă obstacolul, cu toată acceptarea şi relaxarea ta, e tot acolo. Încerci să îl împingi mai mult de curiozitate şi afli ce ştiai deja – că nu ai suficientă putere să îl dai la o parte.
Că puterea ta e limitată şi că poate obstacolul este la locul lui. Şi dacă acolo este locul lui? Locul tău unde e? Se opreşte viaţa şi ai rămas acolo pentru totdeauna? Şi în toată confuzia momentului şi printre mii de întrebări existenţiale care‑ţi trec prin minte,o lume întreagă se deschide. Un nou orizont ţi se aşterne în faţa ochilor. Era chiar jos la picioarele tale. Dar tu îţi ţineai privirea strict pe obstacol,iar toată atenţia şi energia erau doar acolo. Iar în jurul tău, în stânga şi în dreapta ta, era o lume întreagă de explorat.
Ţine minte! Viaţa nu este liniară, ea nu se desfăşoară doar înainte. Pe drum mai apar şi obstacole pentru a te forţa pe tine să îţi extinzi universul şi să priveşti şi în jurul tău (stânga‑dreapta/sus‑jos), şi nu doar înainte.
Viaţa te învaţă astfel lecţia perspectivelor şi a privirii de ansamblu pe care o înţelegi doar atunci când eşti pregătită să o priveşti din mai multe unghiuri. Când ai întâlnit un obstacol, când în viaţa ta apare o problemă, mereu, dar mereu, vei avea alternative. Poţi să te opreşti şi să rămâi acolo, să plângi şi să învinovăţeşti viaţa că este nedreaptă, şi atunci te poţi autoproclama victima propriei tale decizii de a rămâne pe loc şi, implicit, îţi vei asuma consecinţele.
Nu te încăpăţâna să mergi înainte atunci când viaţa nu vrea să te ducă înainte! Încrede‑te în ea că ştie mai bine unde este locul potrivit pentru tine.
Orice apare în viaţa ta este ca să te înveţe să fii mai pregătită pentru ceea ce va urma. Într‑un fel sau altul, tot vei ajunge la destinaţie. Diferenţa este însă cum anume vei ajunge. Şi poţi ajunge cu lecţii valoroase învăţate, cu experienţe multe trăite, cu tine mai dezvoltată şi mai înţeleaptă sau poţi ajunge la capătul drumului exact aşa cum ai plecat.
Şi te întreb: n-ar fi păcat să te iroseşti când poţi deveni tot ce îţi doreşti tu să devii?
Dacă ar fi să îţi spun ceva care să îţi rămână pentru totdeauna şi care să te ajute, indiferent de situaţiile în care te vei afla, ţi‑aş spune doar atât:
Foloseşte-ţi capul şi ascultă-ţi inima!
Nu le subestima şi nici nu le exclude. Fac echipă bună împreună şi îţi garantează decizii bune şi alegeri inspirate. Pentru asta ai nevoie să îţi faci ordine în minte şi să cultivi acolo gânduri care te ajută, nu care te sabotează. Iar în ceea ce priveşte inima, plantează în ea trei sâmburi: unul de iubire, unul de iertare şi unul de smerenie. Apoi, mută‑te de tot în viaţa ta şi urmăreşte‑ţi visurile, nu pe ale altora! Ceea ce este potrivit, corect, perfect pentru tine este posibil să nu fie la fel de compatibil şi pentru ceilalţi. Chiar şi atunci când este vorba de oamenii cei mai dragi. În viaţa ta, tu şi doar tu eşti specialistul, expertul.
Poţi să te opreşti doar pentru un moment în care să îţi tragi sufletul, să îţi eliberezi emoţiile, să plângi, să ţipi, să îţi fie ciudă, dar după ceva timp să te aduni, să tragi aer în piept şi să priveşti ce variante ai (în stânga‑dreapta/sus‑jos).
Ca să te poţi ierta cu adevărat, este necesar să te cunoşti. Dar asta nu te învaţă nimeni, nu‑i aşa?
Unde să citeşti despre tine?
Unde găseşti instrucţiunile de lucru cu tine însăţi?
Există vreo cale scurtă să afli totul despre tine în paşi simpli de lucru şi în câteva exerciţii?
Eu nu ştiu încă nicio altă metodă care să funcţioneze în afara autocunoaşterii care presupune stabilirea unei relaţii cu tine însăţi. Şi ştim amândouă că relaţiile mature şi dezvoltate se creează în timp! Ai să‑mi spui că există şi dragoste la prima vedere şi că s‑ar putea aplica şi în relaţia cu tine însăţi. Şi atunci eu te‑aş întreba:
Tu eşti îndrăgostită de tine?
Te iubeşti în fiecare moment?
Sincer!
Stabilirea unei relaţii cu tine însăţi porneşte din divinitate, din divinul care eşti. Iar tu, prin simplul fapt că eşti creaţia unică a lui Dumnezeu, poţi materializa tot ce îţi doreşti. Cum? Prin ceea ce gândeşti, prin ceea ce simţi şi prin ceea ce faci concret prin acţiuni.
Ca să pot avea ceva, orice este important pe lumea asta, eu trebuie mai întâi să fiu, să acţionez şi după să mă bucur de rezultat!
Atunci când nu te mai concentrezi pe rezultat, pe scop, ci investeşti în tine şi în dezvoltarea ta şi eşti atentă la acţiunile pe care le faci, atunci devii cu adevărat liberă şi trăieşti o viaţă aşa cum este potrivit pentru tine. Nu te mai simţi în conflict cu tine însăţi, nu se mai dă nicio luptă în interiorul tău între minte şi inimă. Pentru că toate‑s aliniate. Toate‑s la locul lor. Tu şi doar tu ai puterea de a aşeza lucrurile din viaţa ta. Şi asta nu poate să fie decât o veste excelentă! Tu eşti creatoarea vieţii tale! Şi din acest rol îţi va ieşi foarte bine şi iertarea.
Iertarea aduce cu sine şi eliberare. Sentimentul de libertate, de uşurare, de plutire pe care îl simţi atunci când ierţi ceva cuiva sau chiar pe cineva te face să te simţi bine. Dar şi mai bine îţi este în suflet atunci când nu ţi se mai dau războaie şi atunci când te ierţi pe tine.
Dacă te ai pe tine, ai tot!
Iarta-te sincer si profund!
Iarta-te cu toata inima si ia-te in brate ori de cate ori sufletul tau de femeie simte ca are nevoie de asta!
Eu cred in tine! Este timpul sa crezi si tu in tine si sa incepi sa te iubesti si pe tine!
Prietena ta,
Monica.
PS: Daca te regasesti in randurile scrise de mine si simti ca iti fac bine vorbele mele, aici sunt cartile care imi poarta semnatura si care este posibil sa te ajute sa ajungi macar cu un pas mai aproape de tine:
Pachet „Iubeste si iubeste-te”: https://bookzone.ro/produs/pachet-monica-mihai-3-carti/
Pachet „Invata sa te iubesti”: https://bookzone.ro/produs/pachet-invata-sa-te-iubesti/
Pachet „Iubeste si traieste frumos”: https://bookzone.ro/produs/pachet-iubeste-si-traieste-frumos/