Tu esti eroina din povestea ta de viata?

Bine ne regasim aici, dupa o lunga vreme in care nu am mai scris.

Mi-a fost dor si m-am intors la prima mea iubire – scrisul pe blog.
Acum 12 ani scriam primul articol si e minunat cum in tot acest timp s-au scris cu sufletul sute sau poate mii de articole si postari, 6 carti bestseller si o Academie de Feminitate Autentică in care m-am asezat cu toata experienta mea.

In tot acest timp de 12 ani mi-a devenit tot mai clar ca o femeie isi regaseste increderea in sine dupa ce parcurge o calatorie transformationala.
Calatoria de la fetita interioara ranita la femeia adult vindecata. O calatorie care se face in timp, cu multa rabdare si blandete. Si care porneste de la povestea de viata pe care fiecare o purtam cu noi, in noi.

Fericită fetiţa care îşi cunoaşte existenţa şi măreţia încă din primii ani de viaţă.
Dar şi mai fericită femeia care ţine minte toate acestea şi după ce anii i se aştern în suflet şi pe chip.

Ne naştem cu multe daruri şi pe majoritatea le uităm. Sau, mai bine spus, au alţii grijă să nefacă să nu ni le mai amintim, pentru că ne aşază peste inima curată propriile lor dorinţe, frustrări şi aşteptări.

Cu fiecare proiecţie pe care altcineva o face asupra noastră, ne pierdem încet individualitatea şi devenim produsul lor. Şi nu-s puţine dăţi în care, după ce ne-au modelat după bunul
lor plac, nici măcar nu ne mai găsesc atractive, interesante sau chiar suficiente. Şi îşi mută atenţia către următoarea ţintă de schimbat.

Iar cu noi?
Cele care ne-am aruncat cu neştiinţă şi încredere în mâinile creatorului nostru, ce se întâmplă atunci când ne rămânem noi singure cu datoria de a ne construi în lipsa celui care părea că se
pricepe mai bine la asta?

Ne privim în oglindă şi nu mai ştim cine suntem sau chiar nu ştim dacă am ştiut vreodată cine suntem cu adevărat.
Şi cu fiecare întrebare pe care ne-o adresăm în legătură cu identitatea noastră, cu atât rana neînţelegerii de sine se adânceşte şi ne aduce şi mai multă confuzie decât aveam oricum.

Obosite de încercările eşuate de a ne repara singure cu propriile instrumente, căutăm în jurul nostru următorul creator în mâinile căruia să ne lăsăm modelate. O vreme, el pare să se priceapă
la asta, iar noi suntem mulţumite că am delegat responsabilitatea altcuiva şi putem trăi relaxate şi fericite. Până când mâinile creatorului fie obosesc, fie nu mai găsesc provocativ modelul şi îşi caută altul, fie distrug tot ce le poartă amprenta.

Şi încă o dată viaţa pare să fie nedreaptă şi ne trezim singure. Uneori este nevoie de o singură experienţă de acest fel, alteori de mai multe cicluri repetate succesiv până în ziua în care eroina îşi descoperă pentru prima dată propriile ei mâini creatoare.

Le priveşte cu teamă la început, apoi le atinge şi simte cum în ele stă ascunsă energia vieţii. Câteva lacrimi încep să curgă pe chipul ei delicat. Sunt primele lacrimi curse în numele con-
ştientizării. Îşi apropie palmele una de cealaltă, le ţine strâns împreunate, le miroase, le sărută şi îşi simte pielea.

Se simte pe sine.

Şi cu fiecare atingere a mâinilor ei de la exterior, în lumea ei interioară, se deschide o poartă care duce către sine.

Coboară curioasă în întunericul necunoscut şi urmează instinctiv calea care i se arată tot mai clar în faţa ochilor. Deşi este întuneric, eroina vede. Deşi este linişte, eroina simte o emoţie care creşte şi care îi inundă corpul cum nu am mai simţit vreodată înainte. Ajunge în faţa unui castel de piatră, păşeşte curajoasă înăuntru pe covorul roşu de catifea care se desfăşoară treptat înaintea paşilor ei. Tălpile îi sunt goale şi încăperea prinde contur. Făclii se aprind de jur împrejur pe pereţii reci de piatră şi în faţa ei se arată un tron elegant cu pietre preţioase colorate. Iar în stanga îi stă mândră o inimă.

Eroina se apropie de tron,îl mângâie şi simte că acolo este locul pe care l-a căutat întreaga viaţă. Acolo este acasă, dar ştie că încă nu a devenit regină. Nu se autoproclamă pentru că vrea să îşi demonstreze sieşi că poate cuceri prin forţe proprii statutul de regină. Aşa că, pentru o clipă, ea lasă liber locul, dar ştie că se va întoarce curând. Se va aşeza mândră şi va rămâne
acolo pentru totdeauna. La locul ei.

Și în timp ce își privește cu iubire inima ei mare, simte cum rochia ei este fluturată de ceva.

Cine face asta?
Cine îndrăzneşte să tulbure perfecţiunea pe care acum o simte în sfârşit şi ea?

Priveşte în jos deranjată şi vede aşezată la picioarele ei o fetiţă care îi seamănă perfect. Este miniatura ei. Indignată şi speriată, eroina face un pas în spate, dar fetiţa îi zâmbeşte cald şi îi spune:

– Ce frumoasă eşti! Când o să fiu mare, mi-aş dori să fiu ca tine! Eşti atât de frumoasă!

Şi imediat fetiţa i se aşază în braţe şi îi mângâie părul. Conexiunea lor este dincolo de cuvinte, iar inimile lor par să bată în acelaşi ritm. E armonie şi linişte.

Şi totuşi în mintea eroinei se naşte o întrebare care nu-i dă pace.

– Cine eşti tu?
– Eu sunt Tu. Şi tu eşti eu. Sunt fetiţa ta interioară.

Şi faţa micuţei se lipeşte de obrazul femeii care încă nu ştie dacă trăieşte un vis sau joacă în propria ei viaţă. Fetiţa adoarme şi îşi prinde mâinile de gâtul ei. Un sentiment matern îi cuprinde fiecare parte din trup şi simte cum iubirea nu mai
este ceva din exterior, ci îşi are locul în interior.

Tu în ce relație eșt cu fetita ta interioara?
Te-ai intors la ea?

Sau este inca acolo si te astepta sa iti faci timp si pentru tine?

Într-o zi mi-am pus mâna pe inimă şi m-am coborât în ascultare în interiorul meu. A fost prima data cand trupul meu m-a învăţat cu adevărat să îl onorez şi să îl ascult. Iar eu am stat şi nu am mai fugit. Nici de el şi nici de mine.

Aşa a început călătoria mea, călătoria eroinei care am devenit după ce am făcut cunoştinţă cu lumea care exista în mine. Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut, chiar şi cele mai frumoase locuri din lumea asta, nu se compară cu ce am găsit în mine. Oricât de mult m-am aventurat în afara mea, răspunsurile mi le-am găsit în lumea mea interioară. Şi cât de simplu era, de fapt, totul!

Dar cum să fi ştiut asta fără să am înainte un termen de comparaţie, nu-i aşa?
Cum să ştii care este binele dacă nu cunoşti şi forma răului, cum să ştii ce este benefic pentru tine sau cât poţi duce dacă nu ajungi să îţi cunoşti limitele?

Dezvoltarea personală, fericirea ta deplină încep în momentul în care, asumat şi deplin, te iei de mână şi porneşti în căutarea inimii tale. Cea care se află în tine, şi nu cea pe care ai oferit-o de mult prea multe ori să bată în pieptul omului care credeai că-i alesul. Cel care sperai s-o poarte mândru pentru totdeauna. Am testat multe metode, am aplicat multe tehnici, dar cea care mi-a adus împăcarea cu mine şi liniştea în suflet a fost călătoria către mine însămi. Cu tot ce a însemnat ea. Si asta fac acum pornind de la experienta mea: ghidez femeile sa se reintoarca la fetita interioara si se transforme in varianta de femeie adult echilibrata si intregita.

Despre intreaga calatorie transformationala poti citi detaliat AICI

Vrei sa faci cunostinta cu fetita ta interioara?
Minunat! Iti propun un exercitiu mai jos:

Inchide ochii şi oferă-ţi puţin timp şi spaţiu doar pentru tine. Respiră adânc de câteva ori şi conectează-te cu tine exact aşa cum simţi intuitiv fără să ai în minte nicio tehnică specială. Ai incredere deplina in corpul tau. Are stocate toate raspunsurile pe care le cauti. Conecteaza-te cu inima ta (orice ar insemna asta pentru tine) şi priveşte în interiorul ei până când apare fetita ta interioară. Priveşte-o cu blândeţe şi fă cunoştinţă cu ea.

Câţi ani are fetiţa ta interioară?
Ce îi place?
Ce nu îi place?
Ce îşi doreşte exact în acest moment?
Ce nevoie urgentă îţi cere să îi rezolvi?
Cum este relatia cu tatal si cu mama ei?
Cum e ea acum? Cum arată?
Cum e îmbrăcată, cum e încălţată?
Cum arată întregul ei aspect exterior?
Ce emoţie descrie chipul ei?
Ce cadouri vrea să primească?
De ce are nevoie ca să crească armonios?
Ce îşi doreşte să devină?
Cum îşi doreşte să fie viaţa ei atunci când va fi mare, de vârsta pe care o ai tu acum?
Cum îşi imaginează ea relaţia cu bărbatul iubit?

Îşi doreşte să devină mamă? Si-a dorit sa devina mama (in cazul in care esti deja mama)?
Ce simte legat de acest sentiment matern?
Ce îşi doreşte să lase în urma ei atunci când va fi mare?
Roag-o să deseneze cum îşi imaginează viaţa cu tot ce înseamnă ea, aşa cum o percepe ea acum!

Acum deschide ochii, aminteşte-ţi cât de bine poţi tot ce ţi-a spus fetiţa ta interioară despre ea (si despre tine) şi notează-ţi toate informaţiile.

Ce ai aflat despre tine?

Sa iti fie de folos aceasta calatiorie magica catre tine!

Si daca vrei sa afli mai multe informatii despre calatoria catre tine, te invit la urmatorul Webinar Live Gratuit pe care il organizez in 14 Noiembrie la ora 19:00 si unde vom lucra impreuna aproximativ 2 ore . Te poti inregistra la Webinar AICI.

Intoarce-te la tine!
Monica Mihai.