Mi-am pus mâna dreaptă pe inimă şi m-am coborât în ascultare în interiorul meu. A fost prima zi în care trupul meu m-a învăţat cu adevărat să îl onorez şi să îl ascult. Iar eu am stat şi nu am mai fugit. Nici de el şi nici de mine. Aşa a început călătoria mea, călătoria eroinei care am devenit după ce am făcut cunoştinţă cu lumea care exista în mine. Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut, chiar şi cele mai frumoase locuri din lumea asta, nu se compară cu ce am găsit în mine. Oricât de mult m-am aventurat în afara mea, răspunsurile mi le-am găsit în lumea mea interioară. Şi cât de simplu era, de fapt, totul!
Dar cum să fi ştiut asta fără să am înainte un termen de comparaţie, nu-i aşa?
Cum să ştii care este binele dacă nu cunoşti şi forma răului, cum să ştii ce este benefic pentru tine sau cât poţi duce dacă nu ajungi să îţi cunoşti limitele?
Dezvoltarea personală, fericirea ta deplină încep în momentul în care, asumat şi deplin, te iei de mână şi porneşti în căutarea inimii tale. Cea care se află în tine, şi nu cea pe care ai oferit-o de mult prea multe ori să bată în pieptul omului care credeai că-i alesul. Cel care sperai s-o poarte mândru. Am testat multe metode, am aplicat multe tehnici, dar cea care mi-a adus împăcarea cu mine şi liniştea în suflet a fost călătoria către mine însămi. Cu tot ce a însemnat ea.
Şi ca orice drum pe care îl faci pe o perioadă nedeterminată de timp, în cale îţi apar tot felul de situaţii, unele pe care le-ai prevăzut, pentru că le-ai mai trăit şi nu eşti luată prin surprindere, dar şi situaţii pe care le trăieşti pentru prima dată şi pentru care te simţi complet nepregătită. De ce? Tocmai ca să te provoace să mai poţi ceva, încă un pic şi să ajungi mai aproape de locul tău – acasă în inima ta.
În această călătorie, trebuie să mai ştii că nu eşti singură. Cea care îţi este alături este fetiţa ta interioară care, la fel ca şi tine, caută să se întregească. Vă aveţi una pe alta şi vă sunteţi suficiente. Acum închide ochii şi oferă-ţi puţin timp şi spaţiu doar pentru tine. Respiră adânc de câteva ori şi conectează-te cu tine exact aşa cum simţi intuitiv fără să ai în minte nicio tehnică specială. Apropie-te de locul unde se află inima – în centrul fiinţei tale – şi priveşte în jur până când langă tine apare fetita ta interioară. Priveşte-o cu blândeţe şi fă cunoştinţă cu ea.
Câţi ani are fetiţa ta interioară?
Ce îi place?
Ce nu îi place?
Ce îşi doreşte exact în acest moment?
Ce nevoie urgentă îţi cere să îi rezolvi?
Cum e ea acum?
Cum arată?
Cum e îmbrăcată, cum e încălţată?
Cum arată întregul ei aspect exterior?
Ce emoţie descrie chipul ei?
Ce cadouri vrea să primească?
De ce are nevoie ca să crească armonios?
Ce îşi doreşte să devină?
Cum îşi doreşte să fie viaţa ei atunci când va fi mare, de vârsta pe care o ai tu acum?
Cum îşi imaginează ea relaţia cu bărbatul iubit?
Îşi doreşte să devină mamă?
Ce simte legat de acest sentiment matern?
Ce îşi doreşte să lase în urma ei atunci când va fi mare?
Roag-o să deseneze cum îşi imaginează viaţa cu tot ce înseamnă ea, aşa cum o percepe ea acum!
Acum deschide ochii, aminteşte-ţi cât de bine poţi tot ce ţi-a spus fetiţa ta interioară despre ea şi notează-ţi toate informaţiile, indiferent dacă le crezi sau nu relevante în acest moment. Dupa ce va trece ceva timp şi vei privi către tot ce ţi-ai notat, vei observa cum elementele se leagă într-o poveste care devine povestea vieţii tale şi alcătuiesc călătoria eroinei care ai devenit.
Înainte să pornesti la drum, este nevoie să te aşezi sub lupa propriilor îndoieli şi să faci cunoştinţă cu fiecare în parte. Fără grabă şi fără presiune, am să te rog să îţi iei puţin timp doar pentru tine şi să scoţi din tine toate convingerile limitative pe care le ai, toate gândurile negative, toate temerile, fricile. Neliniştile, tot ceea ce simţi tu că îţi este obstacol şi te sabotează pe drumul măreţiei tale. Nu este obligatoriu ca aceste gânduri şi convingeri să fie scrise într-o anumită ordine, ci tot ce contează este ca tu să le scoţi din tine, să le aşezi pe o hârtie şi să le observi detaşată. Notează tot ce îţi trece prin minte, nu te judeca pentru asta şi rămâi liberă şi în stare de plutire. Este nevoie să te eliberezi de bagajele inutile înainte de a porni în călătoria eroinei. Nu mai este necesar să duci cu tine ceva ce nu mai foloseşti, aşa că tot ce te sabotează trebuie lăsat jos, fix aici în punctul din care plecăm astăzi. Dacă te ajută, îţi poţi imagina sau poţi chiar desena un sac de gunoi în care arunci toate gândurile, emoţiile negative, limitările, temerile, frământările.
Şi ştii de ce facem acest exerciţiu? Pentru că ele nu îţi mai aparţin oricum. Până şi emoţiile şi amintirile dureroase nu mai sunt ale tale. Ele au aparţinut celei care ai fost în momentul în care ele s-au întâmplat. Iar tu astăzi eşti altă femeie. Aşadar, este nevoie să laşi tot ce nu îţi mai aparţine, tot ce ţi-a aparţinut până ieri şi să porneşti liberă în călătoria devenirii tale.
Ai grija de fetita ta interioara si fa pace cu viata ta!
Meriti doar binele in viata asta!
Te-ai nascut sa fii iubire si sa stralucesti!
Te imbratisez,
Monica.